Secolul XIX
În urmă cu un secol și jumătate, pe pământul Transilvaniei avea să sosească unul dintre cei mai mari misionari ai secolului al XIX-lea – Mihail Belinda Czechowski, urmat la câțiva ani de un alt misionar creștin – Ludwig Conradi. Purtând în mesajul lor solia centrală a creștinismului – revenirea Domnului Isus Hristos – cei doi pionieri ai lucrării advente au aprins și statornicit la Cluj flacăra așteptării Mântuitorului, înființând, în jurul anului 1870, o mică grupă de studiu a Bibliei, al cărei ideal era trăirea Adevărului și speranța întâmpinării lui Isus Hristos ca Răscumpărător al omenirii și Împărat al Universului.
Secolul XX
Bucurându-se de purtarea de grijă a lui Dumnezeu și având în centrul vieții spirituale respectarea Legii celor Zece Porunci și a credinței lui Isus, grupa de credincioși din Cluj s-a consolidat, astfel că în primii ani ai secolului XX, lumina adevărului biblic a adunat în jurul său peste o sută de credincioși. Ca urmare, în anul 1930 s-a construit la Cluj, pe strada Cuza Vodă nr. 12, prima biserică adventistă din acest oraș, loc de închinare al entității creștine ce avea drept particularitate respectarea zilei a șaptea – sâmbăta – ca zi de odihnă și închinare. Formată deopotrivă din români și maghiari uniți în credință prin puterea transformatoare a Duhului Sfânt, beneficiind din partea autorităților statului de recunoaștere eclesiastică și administrativă, comunitatea adventistă clujeană s-a dezvoltat continuu, ajungând în anul 1989 la 350 de membri și 150 de aparținători, dintre care aproximativ o sută erau români, iar restul maghiari și germani. Cei aproximativ 60 de ani petrecuți împreună în Casa de rugăciune de pe strada Cuza Vodă de către credincioșii celor trei etnii arată că Isus Hristos este același pentru oricine, în orice timp, în orice loc, ieri și azi și în veci.
1990-1995
În anul 1990, odată cu instalarea democrației și libertății în țară, avea să se producă însă o schimbare în viața comunității adventiste clujene. Pe fondul extins al oportunităților atrase de posibilitatea exercitării libertății de conștiință, constatând un tot mai crescut interes pentru Dumnezeu, evaluând beneficiile spirituale aduse de predicarea și primirea mesajului Scripturii în propria limbă, creștinii adventiști din Cluj-Napoca hotărăsc înființarea unei noi comunități adventiste, de limba română, care să aibă ca prim obiectiv semănarea Cuvântului lui Dumnezeu, însușirea acestuia ca mod de viață și autoritate morală supremă, precum și prezentarea Scripturii ca element de favorizare a păcii și concordiei în cetate. Ideea de a avea un nou lăcaș de închinare avea să prindă contur un an mai târziu, în luna octombrie 1991, când, în urma unei prealabile organizări venite pe fondul necesităților spirituale, credincioșii români vor constitui nucleul celei de-a doua comunități adventiste din Cluj-Napoca, formată din 90 de suflete. Neexistând însă un local propriu de închinare, neexistând nici posibilitatea financiară imediată de construire a acestuia, cele două comunități surori, română și maghiară, și-au ținut serviciile de cult încă patru ani, până în 1995, în fața aceluiași altar, cel de pe strada Cuza Vodă, sub incidența unor programe desfășurate la ore diferite, dar cu speranța rezolvării cât mai urgente a noului lăcaș de închinare. Iar argumentul l-a constituit numărul tot mai mare de persoane care participau la serviciile de închinare ce se desfășurau în ziua de Sabat.
1995-2000
Ca urmare a rugăciunilor înălțate către Bunul Dumnezeu, a eforturilor materiale deosebite depuse de credincioșii adventiști din Cluj-Napoca, precum și ale celor din diaspora, anul 1995 avea să însemne „anul de temelie” al noii biserici creștine adventiste. Aceasta era formată din 90 de membri. A fost anul în care – prin harul Domnului – au demarat lucrările de construire a noului lăcaș de închinare. Și pentru că timp de cinci ani flacăra dorinței de a avea o nouă casă de rugăciune nu a fost stinsă nici o clipă, pentru că Dumnezeu a împlinit nădejdea copiilor Săi ca o încununare a harului și purtării de grijă, noua comunitate s-a numit „Speranța”. Un deziderat împlinit cu trudă, sacrificii, lacrimi, dar și cu... speranță. Nucleul de la care s-a plecat în procesul de formare a noii comunități a fost format din frații Alexandru Delea – pastor pensionar și fost președinte al Conferinței Transilvania de Nord, Aron Mureșan – avocat și Ioan Țapu – presbiter în comunitatea mixtă româno-maghiară. Ulterior – prin procedură electivă – acest comitet constituant s-a extins cu alți slujbași, concretizându-se astfel primul for de conducere al Bisericii „Speranța” – Comitetul comunității. Subliniem faptul că de la bun început comunitatea românească, în desfășurarea sa cultică, a beneficiat de toate structurile și departamentele necesare care să asigure o slujire credincioasă, onestă, eficientă: diaconie, școală de sabat pentru seniori și copii, tineret, cor, lucrare personală și misiune etc. Primul pastor al comunității a fost fratele Gyéresi Ernö, care, de altfel, păstorea și comunitatea maghiară. Dânsul a condus atât lucrările de constituire a bisericii „Speranța”, ca entitate religioasă nou formată, cât și primul proces electiv din cadrul bisericii. Aceasta a fost prima „respirație” a Bisericii „Speranța” momentul acela embrionar, „punctul acela de mișcare” din care s-a născut și s-a dezvoltat o biserică. Din cauza faptului că serviciile divine ale celor două comunități, română și maghiară, eveau loc în același lăcaș de închinare, acestea se desfășurau sub presiunea timpului, iar disconfortul era evident. Ca urmare, efortul membrilor comunității „Speranța” de a beneficia de un spațiu propriu de închinare a fost intensificat. Fiecare membru era dispus la sacrificiu material pentru realizarea acestui deziderat. După căutări susținute în diverse zone ale orașului, în paralel cu nenumărate dialoguri purtate cu conducerea Conferinței Transilvania de Nord, condusă la acea vreme de pastorul Alexandru Timiș, s-a ajuns la concluzia comună că cel mai potrivit amplasament al noii construcții ar fi pe strada Moților, numărul 47, în centrul orașului Cluj-Napoca, unde Cultul adventist avea în proprietate două case parohiale și un teren propice amplasamentului noii construcții. Ca urmare a finalizării oficiale a acestui demers, în vara anului 1995, au demarat lucrările la noua biserică. În ciuda ajutorului financiar oferit atât de frații din diaspora, cât și de Conferință (al cărei nou președinte era pastorul Iosif Suciu), lucrările au evoluat sincopat, pentru comunitatea românească din Cluj Napoca efortul fiind unul substanțial, la limita sacrificiului. Între timp, în locul pastorului Gyéresi Ernö, păstorirea comunității „Speranța” a fost preluată, pentru scurt timp, de pastorul Emil Chețan, apoi de pastorii Sorin Petreacă și Romeo Asanache.
Secolul XXI
Cu ajutorul lui Dumnezeu și ca urmare a unor eforturi fizice și materiale deosebite din partea frățietății adventiste, luna ianuarie a anului 2000 avea să se înregistreze în cartea de aducere aminte a comunității drept luna în care s-a celebrat primul serviciu divin de închinare sub noul acoperământ. Anul 2000 a fost pentru credincioșii adventiști din Cluj-Napoca anul prinosului, al îndurării și al bucuriei depline în Domnul Hristos. În intervalul 1995-2000, spiritul misionar intens al membrilor, flacăra începutului și solidaritatea au determinat o remarcabilă creștere a numărului de membri, ajungându-se, ca la final de mileniu Biserica ”Speranța” să înregistreze 320 de membri, la care se adăugau 100 de studenți, 50 de copii și 80-100 de simpatizanți ai soliei revenirii Domnului Hristos. Datorită faptului că municipiul Cluj-Napoca a reprezentat capitala Transilvaniei, un puternic centru universitar (în jur de 80.000 de studenți) și cultural, precum și un puternic pol medical și al industriei IT, orașul fiind o placă turnantă extrem de tentantă, comunitatea adventistă „Speranța” a progresat în ceea ce privește numărul de membri, ajungând în anul 2022 la 400 de membri, unde segmentul de vârstă al familiilor tinere (25-50 de ani) este preponderent. Comunitatea clujeană este frecventată de aproximativ 70 de familii tinere, 60 de persoane cu vârsta peste 50 de ani, la care se adaugă aproximativ 150 de studenți (membri și nemembri) și 80 de copii. Trebuie menționat că în componența acesteia intră și Grupa ”Florești”, formată din 25 de persoane, care are sediul în zona metropolitană a Clujului.
Prezent
În prezent, activitatea comunității este coordonată de pastorul Iosif Pașca, fost președinte al Conferinței Transilvania de Nord. De-a lungul anilor „Speranța” a mai fost păstorită de frații Emil Chețan, Suciu Iosif, Ioan Pârcălab, Ioan Orbán, Sorin Petreacă, Romeo Asanache, Ștefan Tomoiagă, Ionel Luca, Beniamin Anca. Comunitatea adventistă din Cluj-Napoca, în ansamblul ei, este formată din membrii și aparținătorii Bisericilor „Speranța”, „Florești”, „Central” (de etnie maghiară), „Dinamys” și Liceul Teologic Adventist „Maranatha”, numărul total al credincioșilor fiind aproximativ 1000.
