Iov 39

1Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
2Numeri tu lunile în care sunt însărcinate, şi cunoşti tu vremea când nasc?
3Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
4Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
5Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
6I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pământul sărac ca locaş.
7El râde de zarva cetăţilor, şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână.
8Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
9Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
12Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
13Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
15Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, şi nu i-a făcut parte de pricepere.
18Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
19Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
21Scurmă pământul, şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23Zângăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
25La sunetul trâmbiţei parcă zice: ,Înainte!’ De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
28El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
29De acolo descoperă el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.