Veniți după Mine

Cea mai onorantă chemare pe care un suflet o poate primi, este apelul Domnului Isus de a-L urma, fie ca este vorba de ucenici, de tânărul bogat, sau fiecare dintre noi : ”cine vrea … Să Mă urmeze !”

De fiecare dată, Hristos se adresează într-un registru de o rigoare absolută, pentru ca ființa umană, să înțeleagă bine și să judece duhovnicește, răspunsul pozitiv având sclipiri de diamant.

Să ne reamintim momentele în care Fiul lui Dumnezeu se apropie de cei de pe Pământ cu aceasta ofertă celestă . Niște pescari pierduți pe marginea Ghenezaretului, primesc o invitație neașteptată : ”Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni !”

Un tânăr, iubit de Isus , dupa o discuție edificatoare, are posibilitatea de a fi desăvarșit – ”Vino după Mine !”  Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: ”Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze ! ”   Andresându-se mulțimii, Isus, vorbește fiecăruia în parte: „Dacă voește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.”

Acesta este Domnul Isus – plin de dragoste, cunoscând bine și Împărăția lui Dumnezeu dar și slăbiciunile și limitele noastre, doritor să-i facă pe cei din timpul Său dar nu numai, să ințeleagă că din totdeauna mântuirea a fost pentru oricine, dar niciodată oricum.

Nu toți au fost chemați să își părăsească plasele, dar oricât de mult ți-ar placea să pescuiești, oricât de competent ai fi în fărâma de existență în care te-ai format, să fii totdeauna pregătit să răspunzi : ”iată-mă, trimite-mă !”

Mesajul este clar vizându-ne pe fiecare, în mod indivdual : sunt la fel de mult implicat în al urma pe Isus, condiția fiind identică cu cea a ucenicilor – să mă lepăd de mine însumi, să îmi iau crucea în fiecare zi.

Este această condiție atât de dificilă, încât atât de puțini oameni aleg să Îl urmeze pe Domnul Isus, în ciuda faptului că atât de mulți se declară căutători de vieață veșnică ?

Cerințele divine trebuisc înțelese în gama dependenței de Dumnezeu, ca având două mari componente . În primul rând, recunoașterea valorilor personale ca fiind ‘’nimic’’ în raport cu mareția cerului , Pavel declarând că ‘’Abraam are cu ce sa se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu’’. În a doile rând, a veni la El presupune acceptarea realității prezente, același Pavel afirmând despre el însuși : ”Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămînd, să fiu în belșug și să fiu în lipsă.’’

Nu spiritul “revoluționar’’ , nici epoleții plini de titluri academice caracterizează pe cel care este cu Isus, nu spiritul concurențial – cine să fie mai mare, și nici umilința arogantă nu pot defini personalitatea celui care Îl urmează. Atât timp cât valorile cerului nu vor fi bine înțelese și acceptate, ne va fi foarte greu să fim în acest grup mai mult decat select. Filip și Toma campionii îndoielii : ”Doamne, arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns”, au prea mulți urmași !

‘‘Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor,
Vreau să te pipăi și să urlu : ‘’ESTE’’ ‘’.

L-ați descoperit desigur pe Arghezii și al său Psalm VI, și cu el atât de multe destine clădite pe aceasta contraprovocare cu accente condescedente.

În contrast, ”dulcea chemare” încă se mai aude prin mărturisirea atât de multor ucenici : ”Și Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Și cine aude, sã zicã: „Vino!” Și celuice îi este sete, să vinã; cine vrea, sã ia apa vieții fãrã platã! Si …. „Uite apã !!!; ce mã împiedicã sã fiu botezat?” apoi ‘’isi vedea de drum, plin de bucurie’’ – un om care se lepadase de sine, își luase crucea și îl urma pe Isus convins fiind prin frumoasa lui declarație „că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Daniel TURTURICĂ

Lasă un răspuns