Add any text here.

Matei 21

1Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici,
2şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.
3Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.”
4Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:
5„Spuneţi fiicei Sionului: ,Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.”
6Ucenicii s-au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus.
7Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.
8Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum.
9Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!”
10Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare, şi fiecare zicea: „Cine este acesta?”
11„Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele.
12Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei,
13şi le-a zis: „Este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
14Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i-a vindecat.
15Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au umplut de mânie.
16Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ,Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?”
17Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, şi S-a îndreptat spre Betania, şi a mas acolo.
18Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
19A văzut un smochin lângă drum, şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s-a uscat.
20Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat, şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”
21Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ,Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare’, se va face.
22Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.
23Isus S-a dus în Templu; şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului, şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?”
24Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
25Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: ,Din cer’, ne va spune: ,Atunci de ce nu l-aţi crezut?’
26Şi dacă vom răspunde: ,De la oameni’, ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.”
27Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
28Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi, şi i-a zis: ,Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’
29,Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, şi s-a dus.
30S-a dus şi la celălalt, şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: ,Mă duc, doamne!’ Şi nu s-a dus.
31Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
32Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.
33Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, şi a plecat în altă ţară.
34Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.
35Vierii au pus mâna pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
36A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au primit la fel.
37La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: ,Vor primi cu cinste pe fiul meu!’
38Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ,Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.’
39Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.
40Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?
41Ei I-au răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor.”
42Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: ,Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?’
43De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.
44Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”
45După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei,
46şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele îl socoteau drept prooroc.

Gânduri legate de Matei 21

Acest capitol ne plasează față în față cu finalul vieții lui Isus chiar înainte de procesul și crucificarea Lui. Capitolul începe cu intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim și introduce o temă care ne duce la textul din Matei 22 :14. Prin intermediul acestei intrări triumfale, El se identifică public ca fiind Regele Mesianic a lui Zaharia. 9:9. Oamenii sunt foarte fericiți și exprimă o iubire și un suport nespus pentru El. Isus intră atunci în Templu ca Rege Mesianic și preia controlul. El alungă comercianții din Casa Domnului și îi invită pe cei orbi și săraci alături de el pentru a-i vindeca. El încurajează copii să cânte Osanale ca și formă de rugăciune. Asemenea întâmplări continuă să crească îndrăgirea din sufletul oamenilor pentru Isus, însă aduce dispreț în rândul preoților și cărturarilor datorită faptului că ordinea omagială pe care o stabiliseră este disturbată, precum și de faptul că Isus a alungat comercianții din Templu. Ceea ce observăm aici este o temă care subliniază exaltarea publicului împotriva puterii religioase ostile.

Apoi Isus părăsește Templul și se îndreaptă spre Betania. În drumul Său, El trece pe lângă un smochin. Frunzele copacului arătau ca și cum pomul ar fi fost plin de fructe, însă acesta era gol. Această imagine este similară cu imaginea iubirii și a suportului oamenilor arătat față de Cristos care s-a dovedit a fi fără fructe, pentru că mai târziu, aceeași oameni au strigat pentru crucificarea lui Cristos. Dumnezeu nu caută rugăciuni publice, ci fructe ale evlaviei în viețile personale ale oamenilor.

Isus aduce în scenă ”fructul real” în contrast cu discursul liderilor religioși când i-au provocat autoritatea să ia sub stăpânirea Sa Templul. El ilustrează această întâmplare prin realizarea contrastului unui fiu care susține public dispoziția lui de a împlini o sarcină dată de tatăl lui, deși nu o duce la bun sfârșit. Ca și smochinul fără fructe, el aruncă vorbe, dar nu acționează. Pe de altă parte, celălalt fiu pare rebel, refuzând să îndeplinească sarcina, însă regretul din inima lui îi aduce rezultate în munca pe care o avea de făcut. Îi lipsește strălucirea și atenția, însă sarcina respectată duce la îndeplinirea dorinței tatălui. Această întâmplare este urmată de alte două parabole în care profesia și performanța se află în contrast. În primul caz, avem parabola viei și loialitatea pe care chiriașii acestia o arată față de proprietar, însă de cealaltă parte, tratamentul negativ al acestora față de servitorii proprietarului și uciderea fiului acestuia.

Încheiem acest capitol cu parabola nunții. Isus relatează o poveste în care oamenii obișnuiți au fost invitați la o nuntă într-un loc în care aristocrații au refuzat să vină. Cu toate acestea, unul dintre aceștia refuză să îmbrace haina de nuntă. Lecția este cât se poate de clară : rugăciunea publică este neînsemnată pentru Dumnezeu dacă nu este urmată de acțiune. Natura umană păcătoasă demonstrează că are tendințe puternice de a substitui rugăciunea publică cu evlavia. De asemenea, și verdictul este unul clar : Dumnezeu ar prefera să aibă fructe bune decât frunze arătoase fără fructe. Să ne concentrăm în a da rod unor fructe bune în viețile noastre, și nu să reproducem rugăciuni cu stil menite să fie o încântare pentru public. Trebuie să-l preamărim pe Dumnezeu cu mult mai mult decât cu vorbele pe care le rostim.

Lasă un răspuns