ÎNCHINĂTORII LA IDOLI

Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. Cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, ÎNCHINĂTORII LA IDOLI şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. (Apocalipsa 21:7-8)

Idolatria era o problemă majoră în vremurile Noului Testament. În vârful lanţului trofic al idolatriei se afla împăratul Romei însuşi. Creştinii primului secol ar fi văzut în Apocalipsa o puternică declaraţie că „împăratul nu are haine”. Cezar nu a creat această lume (Apocalipsa 4:11), el nu era veşnic (versetul 8) şi nu i-a răscumpărat pe locuitorii imperiului cu sângele său (Apocalipsa 5:12). Deşi splendoarea Romei era atrăgătoare şi impresionantă, pretenţia ei la închinare era prostească.

Întocmai cum creştinii primului secol au rezistat atracţiilor imperiului pentru a-L urma pe Isus, tot la fel creştinii de astăzi trebuie să abandoneze idolii generaţiei noastre. Adeseori suntem atraşi să ne închinăm idolilor ştiinţei, tehnologiei, bogăţiei şi mercantilismului. Cu timpul, începem să ignorăm cu uşurinţă implicaţiile Crea-ţiunii şi ale crucii.

În ultimii ani, conştientizarea condiţiilor complexe şi sensibile necesare pentru ca viaţa inteligentă să existe pe pământ a uimit comunitatea ştiinţifică. Universul pare, de fapt, să fi fost incredibil de atent reglat pentru beneficiul omenirii de pe pământ la acest punct în istoria cosmică. Şi oamenii de ştiinţă descoperă acest lucru zi de zi: în fizică şi astrofizică, în cosmologie clasică, în mecanică cuantică şi biochimie. Existenţa vieţii inteligente pe bază de carbon pe pământ depinde de un echilibru fragil al condiţiilor naturale. Dacă vreo parte a acestui echilibru ar fi chiar şi puţin alterată, viaţa aşa cum o ştim nu ar exista.

Apa este una dintre cele mai ciudate substanţe pe care ştiinţa le cunoaşte. Căldura ei specifică, tensiunea de suprafaţă şi proprietăţile fizice sunt diferite de normă. De exemplu, faptul că în stare solidă este mai puţin densă decât în stare lichidă, astfel încât gheaţa pluteşte, este realmente o situaţie unică în natură. Dar această proprietate a apei este esenţială pentru viaţă. Dacă gheaţa ar fi mai densă decât apa, s-ar scufunda la fundul apelor unde ar rămâne în cele mai adânci părţi până când toate lacurile şi oceanele ar îngheţa şi ar deveni solide. În schimb, gheaţa formează o suprafaţă de protecţie a rezervoarelor de apă, protejându-le pentru a nu îngheţa până la fund. Aceasta este una dintre caracteristicile unice ale apei care sunt absolut esenţiale pentru încălzire şi răcire, formarea pereţilor celulari şi a membranelor şi multe alte aspecte esenţiale pentru viaţa umană.

Doamne, ajută-mă să disting clar între pretenţiile ademenitoare ale idolatriei de astăzi şi dovezile clare ale unui Creator iubitor! Ajută-mă să îmi construiesc viaţa în jurul lucrurilor care vor dăinui cu adevărat!

Lasă un răspuns