Gândul de dimineaţă – 14 octombrie 2016

Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.

( Galateni 5:24)

Balzac spunea: „Mă scol la miezul nopții şi lucrez 16 ore în şir”. Pentru ca această muncă îndârjită să devină posibilă, recurgea, încă de pe vremea când locuia într-o mansardă, la excitante, şi îndeosebi la cafea, care goneşte somnul.

Cafeaua muritorilor de rând nu este eficientă decât pe răstimpul a 15 sau 20 de zile. „Din fericire, de-ajuns pentru a scrie o operă”, spunea Rossini. Balzac prelungeşte efectul făcând băutura mai tare. El a descoperit următoarele: 1) cafeaua mărunţită după procedeul turcesc e mai aromată decât cea măcinată; 2) e mai eficientă dacă infuzia e pregătită la rece decât la cald; 3) mai pot fi câştigate încă una până la două săptămâni scăzând cantitatea de apă, procedeu prin care se obţine un fel de fiertură concentrată de cafea.

Luată pe nemâncate, această cafea inflamează pereţii stomacului, îl suceşte, îl maltratează în fel şi chip. „Din acest moment, totul începe să se agite: ideile pornesc asemenea batalioanelor marii armate pe câmpul de bătaie şi bătălia se dezlănţuie. Amintirile sosesc în ritm de şarjă, fluturându-şi drapelele; cavaleria uşoară a comparaţiilor se desfăşoară într-un minunat galop; expresiile spirituale vin desfăşurându-se în tiraliori…”

Pe scurt, hârtia se acoperă cu cerneală, în timp ce bătălia se încheie într-un nor negru. Cartea e terminată, ca şi inima scriitorului, de altfel.

Prometeu sau Viaţa lui Balzac – Andre Maurois

Lasă un răspuns