Add any text here.

Faptele Apostolilor 24

1După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel.
2Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: „Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.
3Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul.
4Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte.
5Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei Nazarinenilor,
6şi a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră:
7dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre cu mare silă,
8şi a poruncit pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.”
9Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta, şi au spus că aşa stau lucrurile.
10După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.
11Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am suit să mă închin la Ierusalim.
12Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva, sau făcând răscoală de norod.
13Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum.
14Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci,
15şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
16De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
17După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu.
18Tocmai atunci nişte Iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.
19Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta, şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea.
20Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea Soborului,
21afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: ,Pentru învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.”
22Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când ca veni căpitanul Lisias.”
23Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod, şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.
24După câteva zile, a venit Felix cu nevasta sa Drusila, care era Iudeică; a chemat pe Pavel, şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus.
25Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.”
26Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
27Doi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul Iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă.

Gânduri legate de Faptele Apostolilor 24

Acest comandant, Claudius Lysias, la auzierea planului celor 40 de evrei de a-l omorâ pe Pavel, a luat măsuri pentru a-și proteja prizonierul, care a fost un cetățean roman. El l-a trimis la guvernatorul Felix în Cezareea. Felix din sclav a devenit guvernator, cu ajutorul fratelui lui care a fost un favorit a împăratului Nero. Felix a fost cunoscut pentru comportamenul lui fără scrupule și crud. Dar el a decis să audă cazul lui Pavel și a citit acuzațiile din Ierusalim. Cele două intervenții făcute în acest capitol nu au putut fi contrastate. Tertul , avocatul viclean reținut de către Sinedriu, a spus o minciună după alta-unele îngroșate, unele subtile-dantate cu lingușire pentru guvenator. Pavel, în apărarea lui, a spus adevărul. Felix a putut vedea cu dreptate miciunile lui Tertul și și-a dat seama că evreii nu aveau de gând să aducă lumină pe acest studiu. El a oprit procedurile și a zis că el vrea să aștepte un raport față către față de la Claudius Lysias, comandantul. Iudeii au fost forțați să plece.

Felix, un bătrân intrigant și un mincinos, a fost intrigat de Pavel. Soția lui Drusila a fost iudeică, fata lui Irod Agrippa. Ei s-au decis să aibă o întâlnire privată cu Pavel. Felix știa bine învățăturile și stilul de viață al evreilor dar a fost intrigat de „credința în Isus Hristos”(versetul 24). Pavel cu plăcere s-a deschis înaintea cuplului cu putere și a vorbit despre dreptatea lui Dumnezeu, despre înfânare și despre judecata viitoare a lui Dumnezeu asupra omului. Ei bine Felix era cunoscut ca având o răutate nemiloasă, și erau puțini cei care aveau curajul să îl înfrunte cu adevărul. Dar Pavel nu se temea de oameni și a văzut aceasta ca o oportunitate să apeleze la Felix să se împace cu Dumnezeu. „El i-a arătat lui Felix că acesta este timpul vieții când oamenii ar trebui să se pregătescă pentru viața viitoare.” Apoi Pavel i-a îndreptat către „marele sacrifiu pentru păcat” și faptul că Isus a îndeplinit cerințele Legii.(Faptele apostolilor, pg. 424,425)

Felix a devenit îngrozit, dar Drusila nu. El se temea de judecată. El l-a ținut pe Pavel în custodie și timp de doi ani a vorbit cu Pavel de câteva ori despre aceste probleme, dar niciodată nu s-a predat. În cele din urmă, Felix a fost chemat la Roma pentru a da socoteală de faptul că a ucis mii de iudei și permițănd jaful printre cei bogați și a fost eliberat din post. El l-a lăsat pe Pavel în închisoare pentru a câștiga câteva favoruri din partea iudeilor, dar niciodată nu a mai auzit un advertistment pentru pocăire. Cât de tragic va fi pentru cei care așteaptă să se pocăiască!

Lasă un răspuns