Add any text here.

Faptele Apostolilor 23

1Pavel s-a uitat ţintă la Sobor, şi a zis: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…”
2Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură.
3Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!”
4Cei ce stăteau lângă el, i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?”
5Şi Pavel a zis: „N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: ,Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.”
6Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: „Fraţilor, eu sunt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată.”
7Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între Farisei şi Saduchei, şi adunarea s-a dezbinat.
8Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când Fariseii le mărturisesc pe amândouă.
9S-a făcut o mare zarvă; şi câţiva cărturari din partida Fariseilor, s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă, şi au zis: „Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?”…
10Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul, se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare să-l smulgă din mijlocul lor, şi să-l ducă în cetăţuie.
11În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.”
12La ziuă, Iudeii au uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea, până nu vor omorî pe Pavel.
13Cei ce făcuseră legământul acesta, erau mai mulţi de patruzeci.
14Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrâni, şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel.
15Acum dar, voi, împreună cu Soborul, daţi de ştire căpitanului, şi rugaţi-l să-l aducă mâine jos înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul; şi până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.”
16Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie, şi a spus lui Pavel.
17Pavel a chemat pe unul din sutaşi, şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.”
18Sutaşul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan, şi a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.”
19Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte, şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?”
20El a răspuns: „Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea Soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul.
21Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc, şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata, şi n-aşteaptă decât făgăduiala ta.”
22Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece, şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.
23În urmă, a chemat pe doi sutaşi, şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezarea.”
24Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.
25Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:
26„Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!
27Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorât de ei; şi eu m-am dus repede cu ostaşi, şi l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este Roman.
28Am vrut să aflu pricina pentru care-l pârau, şi l-am adus înaintea Soborului lor.
29Am găsit că era pârât pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvârşise nici o nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.
30Mi s-a dat însă de ştire că Iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine, şi am făcut cunoscut şi celor ce-l învinuiesc, să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.”
31Ostaşii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, şi l-au dus noaptea până la Antipatrida.
32A doua zi au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie.
33Ajunşi în Cezarea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului, şi au adus pe Pavel înaintea lui.
34Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia,
35„te voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâşii tăi.” Şi a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.

Gânduri legate de Faptele Apostolilor 23

Am putea spune că apostolul Pavel a făcut trei greșeli când s-a înfățișat înaintea Sinedriului, greșeli pe care le-a regretat mai târziu. Prima greșeală a fost că i-a numit ”frați” în loc de obișnuitul apelativ ”conducători ai oamenilor și bătrâni ai lui Israel”. Numindu-i ”frați”, Pavel s-a plasat pe picior egal cu acești lideri. I-ai putea scuza această abordare datorită zelului cu care le vorbea și pentru că înainte de a se converti, a fost membru a acestui grup. Dar desigur, acest salut nu a fost întâmpinat cu bucurie. Pavel a fost lovit direct în față pentru cuvintele sale fără respect.

A doua greșeală a fost comisă atunci când Pavel s-a apărat cu îndârjire de Sinedriu, acuzându-l pe Marele Preot că este un mormânt alb ! Ideea a fost clară : Marele Preot era curat la suprafață, dar era plin de pete în interior. Acest mod nu a fost tocmai cel mai potrivit pentru a se face auzit. Pavel și-a cerut scuze pentru modul în care i-a vorbit Marelui Preot, dar pierduse deja înțelegerea din partea oamenilor care-l ascultau.

Așadar, apostolul epuizat, pe deplin conștient de separarea teologică dintre Farisei și Saduchei, a făcut o declarație pentru a câștiga câțiva simpatizanți. Aceasta poate fi considerată a treia lui greșeală. S-a declarat ca fiind un Fariseu și un credincios al învierii. Saducheii nu credeau în rai sau înviere, dar Fariseii credeau cu tărie. Într-o clipă, jumătate din mulțime au trecut de partea lui, pe când cealaltă parte a căutat să-l reducă la tăcere.

Aceasta a fost o mișcare clară, dar foarte diferită față de cea pe care a abordat-o Isus în aceleași circumstanțe. Când Isus a fost pus față în față cu propriul proces în fața Sinedriului cu câțiva ani în urmă, Ellen White afirmă că printre Farisei și Saduchei a existat o controversă. ”Cu câteva cuvinte Isus ar fi putut să nască prejudicii între ei, iar astfel ar fi potolit mania împotriva Lui.” (Hristos lumina lumii, p.705). În schimb, Salvatorul lumii a rămas în tăcere, neluând în considerare opțiunea de a se salva. Așa cum m-am gândit la această poveste, am ajuns la concluzia că aceasta este un exemplu al lui Isus ca fiind liderul nostru ; nici măcar marele apostol Pavel nu-L poate înlocui. La Isus trebuie să căutăm mereu îndrumare pentru călătoria noastră creștină, și nu la frații noștrii, oricât de credincioși ar fi ei în fața lui Dumnezeu. Isus a trecut cu vederea greșelile lui Pavel din ziua aceea. Și în acea noapte, S-a asigurat că Pavel va ajunge la Roma. Oh, măreția Dumnezeului nostru !

Lasă un răspuns