Add any text here.

Faptele Apostolilor 22

1„Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!”
2Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:
3„Eu sunt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi.
4Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei:
5Marele preot şi tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.
6Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
7Am căzut la pământ, şi am auzit un glas, care-mi zicea: ,Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’
8,Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ,Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.”
9Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
10Atunci am zis: ,Ce să fac, Doamne?’ ,Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ,du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.”
11„Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc.
12Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine.
13El mi-a zis: ,Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m-am uitat la el.
14El mi-a zis: ,Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui;
15căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai văzut şi auzit.
16Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”
17Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în templu, am căzut într-o răpire sufletească;
18şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: ,Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.”
19Şi am zis: ,Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine:
20şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.”
21Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri..”
22Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!”
23Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele, şi azvârleau cu ţărână în văzduh.
24Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.
25Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: „Vă este îngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este osândit?”
26La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.”
27Şi când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el.
28Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut Roman.”
29Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.
30A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de Iudei, l-a dezlegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus înaintea lor.

Gânduri legate de Faptele Apostolilor 22

Când Împăratul Claudius l-a arestat pe apostolul Pavel în Templu, el și soldații săi l-au condus pe scări în castelul Antoniei, abia dezlipindu-l de mulțime. Conducătorul credea că Pavel era un bărbat provenit din Egipt, care aducea numai probleme, greu de prins în plasă. La surpriza conducătorului, Paul a vorbit cu el în greacă, spunându-i că era un Iudeu din Tars (Fapte 21 :37-39), și nu un egiptean. Orașul Tars era un centrul cultural și intelectual în Imperiu care cuprindea o comunitate largă de iudei. Pavel l-a întrebat dacă se poate adresa mulțimii. De îndată ce a început să vorbească în evreiește, mulțimea a fost adusă la tăcere (Fapte 22:1, 2). Li s-a adresat cu ”frați și tați”. Pavel a fost învățat de către faimosul rabin Gamaliel și a fost în trecut un membru al Sinedriului. El le-a povestit modul în care a persecutat creștinii de pretutindeni. Asta până când într-o zi, l-a întâlnit pe Isus în drumul său spre Damasc și I-a vorbit în limba evreiască. (Fapte 26:14, 15).

Ellen White umple spațiile libere legat de acest subiect. Saul se îndoia de cursul acțiunii sale împotriva creștinilor fiind martorul lepădării de sine a lui Ștefan. Mintea lui era adânc neliniștită. În ciuda acestui fapt, credea că Sinedriul a avut dreptate când l-a condamnat pe Isus ca fiind un impostor. Nu a reușit să cunoască adevăratul motiv pentru care Ștefan a spus că Isus este Mesia cel promis în momentul în care a fost pus la încercare de către Marii Preoți. ”În timpul acela, el se chinuia nopți întregi să lupte împotriva convingerii sale și înntodeauna ajungea la concluzia că Isus nu este Mesia, iar cei care îl urmează sunt doar niște fanatici” (Faptele Apostolilor, p. 116, 117). Asta până când l-a întâlnit pe Isus față în față.

A mai existat un factor care a contribuit la schimbarea lui Saul persecutorul, în Paul ucenicul. Isus le-a spus discipolilor săi : ”Rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc” (Matei 5 :44). Mi se pare că biserica tocmai făcuse acest lucru. S-au rugat pentru Saul, un om plin de ură, iar Domnul Isus le-a auzit rugăciunile. Așadar, ce a hotărât Isus? I-a făcut persecutorului o vizită personală. Cu câteva zile în urmă am auzit câteva vești despre un misionar care a făcut două vizite creștinilor persecutați de un grup terrorist. Câteva femei au împărtășit experiențe de o așa durere, încât răspunsul misionarilor a fost tăcerea. Una dintre femei a început să facă o rugăciune pentru persecutori. Mă întreb câți dușmani ai crucii pot devenii urmașii ei dacă ne rugăm pentru dânșii?

Lasă un răspuns