Add any text here.

Faptele Apostolilor 21

1După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi de-acolo la Patara.
2Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea, şi am plecat.
3Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.
4Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
5Dar când s-au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.
6Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii, şi noi ne-am suit în corabie iar ei s-au întors acasă.
7După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.
8A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.
9El avea patru fete fecioare care proroceau.
10Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s-a pogorât din Iudea,
11şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile, şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ,Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta, şi-l vor da în mâinile Neamurilor.’
12Când am auzit lucrul acesta, atât noi cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
13Atunci Pavel a răspuns: ,Ce faceţi de plângeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.”
14Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit, şi am zis: ,Facă-se voia Domnului!’
15După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.
16Câţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim. Pavel la Ierusalim în Templu.
17Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.
19După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
20Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: ,Vezi, frate, câte mii de Iudei au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege.
21Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, care trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
22Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
23Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă.
24Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială, şi păzeşti Legea.
25Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.”
26Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
27Către sfârşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el,
28şi au început să strige: „Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vârât şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş sfânt.”
29În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.
30Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.
31Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat.
32Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.
33Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.
35Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărâtat;
36căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: „La moarte cu el!”
37Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?
38Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s-a răsculat acum în urmă, şi a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?”
39„Eu sunt Iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.”
40După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:

Gânduri legate de Faptele Apostolilor 21

Transformarea lui Pavel dintr-un iudeu zelos, care persecuta, tortura și ucidea creștini (Fapte 22 :4,5) într-un ucenic iubitor, este pur și simplu extraordinară. Privește la impactul pe care l-a avut asupra tuturor celor deschiși mărturisirii sale. Când Pavel și însoțitorii lui au ajuns în Tir, membrii din localitate i-au invitat să stea împreună cu ei timp de o săptămână. Când a venit timpul de plecare, toți l-au însoțit până la țărm, soții și copii, unde au îngenuncheat și s-au rugat împreună (v.4,5). Apoi Pavel și însoțitorii săi au ajuns la Cezareea, unde Agab a profetizat că apostolul Pavel va fi arestat în Ierusalim. După ce au auzit acestea, membrii acelei comunități și însoțitorii lui au încercat să-l convingă să nu meargă într-acolo (v.8-13).

Duhul Sfânt l-a încurajat și în același timp, l-a descurajat pe apostol să meargă la Ierusalim? La citirea mai atentă a acestor texte, se obervă că Duhul Sfânt l-a avertizat pe Pavel de ”lanțurile și necazurile” care-l așteptau, dar nu l-a îndrumat spre Ierusalim. A fost dorința lui să fie prezent acolo în timpul sărbătorii Cincizecimii (Fapte 20:16). Era dornic să revadă bisericile din Iudeea care erau la timp de nevoie.

Când Paul a ajuns în Ierusalim, primirea lui a fost cu mult diferită de experiența misiunii sale pe teren. El s-a întâlnit cu Iacov, echivalentul președintelui Conferinței Generale și ”toți prezbiterii” (v.18). Deși i-au adus slavă lui Dumnezeu pentru munca pe care Pavel a făcut-o în rândul tuturor Neamurilor în ultimii 5 ani, unii dintre acești lideri ”nu erau familiarizați cu schimbarea circumstanțelor și nevoile specială pe care o aveau lucrătorii în orașele îndepărtate.” Eu au crezut că aveau autoritatea de a-și ”îndruma frații în aceste spații” (Faptele Apostolilor, p.400), chiar dacă au primit o lecție importantă de la acele Neamuri aflate la depărtare. Liderii din Ierusalim aclamau că Paul îi învăța pe ”iudeii care trăiau printre Neamuri să se lepede de Moise” și să se întoarcă la Hristos (v.21). Așadar, l-au propus pe Pavel să participe la un ritual de purificare în Templu pentru ca oamenii să vadă că nu a întors spatele tradiției Iudaice.

Paul a fost de acord și s-a dovedit că decizia lui a fost o mare greșeală. În ultima zi a festivalului, câțiva dintre ”iudeii din Asia”, unii vechii lui dușmani, l-au urmărit și au iscat un mare scandal. L-au scos pe Paul afară din Templu ”căutând să-l omoare” (v.30,31). Paul a fost arestat și încercarea lui de a domoli iudeii ”a precipitat criza, a grăbit apariția suferințelor pe care el le prezicea, lipsind biserica de cel mai important pilon al său și aducând durere în inimile creștinilor din fiecare ținut” (Faptele Apostolilor, p.405, 406). Oameni importanți ai lui Dumnezeu fac și ei greșeli. Dar dacă își întorc mereu inima spre Dumnezeu, El folosește acele greșeli pentru binele lucrării Sale. Până a urmă, Pavel a sfârșit în Roma.

Lasă un răspuns