Du-te și să nu mai păcătuiești !

Nu putem să nu rezonăm la freamătul societății românești, generat de tragedia dintr-o sală de spectacol și care a pus într-o dezbatere dezechilibrată problema păcatului și a autorității bisericii.

Tristețea vieților tinere frânte, a fost dublată de abordarea deficitară pseudoreligioasă și teologică. Din punctul meu de vedere, “strada“ nu a pus în discuție doar autoritatea și atitudinea Bisericii Ortodoxe, ci autoritatea tuturor bisericilor, fiind de o agresivitate nemaîntâlnită și având chiar îndrăzneala de a considera că ea are adevarul mântuitor, că este în măsură să declare cine este neprihănit sau păcătos, care muzică este sacră, profană ori satanică, ce trebuie să facă un patriarh, prelat, episcop, pastor.

Unde au fost liderii celorlalte culte din Romania ??? Sau ne amăgim cu ideea că acolo au fost doar spectatori cu origini ortodoxe ? Trebuia să fi existat o afirmare a valorii creștine în atitudini publice a tuturor liderilor religiosi, pentru a nu lăsa ”strada” să ” își dea învățători după poftele lor”. În acest climat defensiv, de neînteles, omul este gata să își asume orice gest, până acolo încât un slujitor al Domnului declara că dorește să meargă la un concert rock chiar în hainele sfinte și cu crucea la vedere.

Au fost sau nu păcătoși ?

”Cine poate spune că este fără de păcat să ia piatra și să o arunce”, este provocarea Domnului Isus când fariseii i-au adus o femeie al cărui păcat era mai presus de orice evidență. Prin această provocare, Mântuitorul transferă discuția de la a judeca la a salva, de la moarte la viață, de la nelegiuire la neprihănire.

Trebuie amintit că în viziunea Hristică judecata nu ne aparține, doar în măsura în care ne aplecăm critic asupra propiei noastre vieți. Ea este o prerogativă divină și este în competența lui Dumnezeu de a se pronunța dacă cineva va fi la dreapta ori la stânga, salvat ori aruncat în focul gheenei.

Revenind la acel moment în care fariseii doreau o condamnare la moarte, în conformitate cu legea mozaică, să remarcăm faptul că nici un moment Domnul Isus nu încearcă să afirme că femeia nu păcătuise, că ceea ce făcuse era în armonie cu voința divină, că acesta ar fi fost planul Lui pentru fiecare fecioară. Departe gândul Lui de așa ceva, și totuși, în ciuda acestui fapt, El o asigură că nu o va condamna, dar : ”du-te și să nu mai păcătuiești”.

Cred că această rigoare trebuie asumată atât de cei învredniciți cu administrea adevărurilor biblice cât și de cei ce se reclamă creștini și doresc să fie neprihăniți pentru veșnicie. Nu contează unde ai fost, nici de unde vii, nici ce viață ai avut : vino la Isus care nu te va condamna, însă cu forța vieții și a dragostei te va sfătui – du-te și să nu mai păcătuiești.

Durerea, nu ne poate împiedica să nu observăm că educația religioasă în școli și biserici este lipsită de dragoste și de viziune, o educație bazată pe pedeapsă (ni se propun lecții în care copii sunt învățați cum o greșeală te strivește) și nu pe harul care să ne despartă de păcat.

Înaite de orice altă considerație să ne amintim că Domnul Isus a venit ca oile să aibă viața și să o aibă din belșug.

Daniel TURTURICĂ.

Lasă un răspuns