Dreptatea lui Dumnezeu

Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate? (Geneza 18:25)

Întrebarea aceasta l-a fost adresată lui Dumnezeu de către Avraam în momentul în care a aflat despre planul Său de a distruge cetăţile din câmpie. Aflăm de aici că Dumnezeu nu este numai iubitor şi milos, ci şi drept şi corect. Lui Avraam cu greu i-a venit să creadă că nu exista în aceste cetăţi măcar o mână de oameni neprihăniţi. Şi dacă existau astfel de oameni, putea oare Dumnezeu să îi distrugă? Convingerea lui era că Dumnezeu avea să facă dreptate. El îşi afirmă aici încrederea deplină în caracterul Său. Nu se putea îndoi de El şi nu îşi putea pierde încrederea în El. Ştia că El avea să procedeze corect.

Şi noi suntem chemaţi să ne încredem în Dumnezeu atât în vremuri bune, cât şi în vremuri dificile. Viaţa de acest fel este o dovadă a stabilităţii şi a maturităţii spirituale. Domnul Hristos ne-a făcut cunoscut faptul că în vremea sfârşitului va fi greu, chiar foarte greu, şi că nu vom rezista decât prin credinţa în Dumnezeu. Previziunile Sale cu privire la starea lumii de astăzi ne arată că, înainte de sfârşitul tuturor lucrurilor, ne putem aştepta să pierdem totul şi că ne vor fi asigurate numai pâinea şi apa.

Unicul lucru pe care nu îl vom pierde va fi certitudinea viitorului împreună cu El. Numai făgăduinţa Sa face viaţa demnă de trăit. Dacă vrem să fim biruitori, atunci trebuie să fim tari în credinţă ca Avraam, să fim ferm convinşi că Hristos va face dreptate. „Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el [Avraam] nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit…, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu…, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească” (Romani 4:19-21).

Dumnezeu va distruge lumea aceasta tot la fel de sigur cum a distrus cetăţile din câmpie. Viaţa nu va fi uşoară în vremea sfârşitului. Dar noi aşteptăm o patrie mai bună. Noi investim tot ce avem şi suntem în patria cerească, fără să cerem o răsplătire aici, ci doar privilegiul de a fi ai Lui şi de a-l sluji din toată inima. Dumnezeu va face dreptate. Să îndrăznim să trăim şi să ne purtăm aşa cum a trăit şi S-a purtat Galileeanul, iubindu-i pe toţi până la capăt şi aşteptând clipa în care ne vom alătura mulţimii celor care aşteaptă un cer nou şi un pământ nou, unde va locui neprihănirea.

Lasă un răspuns