Add any text here.

Citește Biblia

  • Geneza 8 18 octombrie 2018

    1Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit.
    2Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită.
    3Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.
    4În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
    5Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.
    6După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse.
    7A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ.
    8A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului.
    9Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie.
    10A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.
    11Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ.
    12A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.
    13În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat, şi iată că faţa pământului se uscase.
    14În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.
    15Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i-a zis:
    16„Ieşi din corabie, tu şi nevasta ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
    17Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atât păsările cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească şi să se înmulţească pe pământ.”
    18Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi.
    19Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
    20Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.
    21Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
    22Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”

    Gânduri legate de Geneza 8

    Gândește-te cum a fost atmosfera în arca lui Noe în timpul celor 40 de zile și nopți furtunoase. Pe când tunetele și fulgerele se auzeau, iar valurile loveau arca, Noe și familia sa au simțit bătăi puternice ale inimii și dureri groaznice de stomac din cauza fricii. În ciuda anxietății lor, ei și-au pus credința în mâna protectoare a lui Dumnezeu. Cu un calm neobișnuit s-au încrezut în Dumnezeu în mijlocul furtunii. Știau că Dumnezeu nu îi uitase. Erau încrezători că ochiul Său protector era asupra lor în timp ce arca era în mijlocul valurilor furtunoase.

    Primele patru cuvinte din Geneza 8 răsună cu asigurarea : „Atunci Dumnezeu și-a adus aminte de Noe.” (versetul 1). În furtunile vieții, Dumnezeu nu ne dă uitării. În procesele vieții, nu suntem lăsați de izbeliște. În mijlocul celor mai mari provocări ale vieții, nu suntem orfani. În dificultățile pe care le întâmpinăm, El este alături de noi. Același Dumnezeu care l-a condus pe Noe și familia sa în arcă, i-a protejat pe când se aflau acolo și i-a condus spre un viitor luminos. Când acceptăm Cuvântul lui Dumnezeu prin credință, când ascultăm de poruncile Sale și facem voia Sa, tot El ne va conduce spre un viitor plin de speranță.