Atât de puţin timp

Adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale. (Eclesiastul 12:1)

Am aflat de curând de un filmuleţ despre soarta unui om care nu a avut niciodată timp pentru Dumnezeu. în prima imagine, era înfăţişat în copilărie, jucându-se cu o bărcuţă şi cu un tren de jucărie, iar comentariul suna aşa: „Sunt prea mic ca să mă gândesc la Dumnezeu.” Următoarea imagine: băiatul a crescut şi este sportiv. Comentariu: „Sunt prea ocupat ca să mă gândesc la Dumnezeu.” Următoarea imagine: băiatul este încă la vârsta tinereţii, preocupat să-şi croiască un drum prin lume. Comentariu: „Sunt prea mulţumit de mine ca să mă gândesc la Dumnezeu.” Următoarea imagine: băiatul este înfăţişat alături de prietena lui şi este „prea fericit ca să se gândească la Dumnezeu”. Mai târziu, când este copleşit de responsabilităţile familiale, este „prea aglomerat ca să se gândească la Dumnezeu”. Apoi este înfăţişat stând întins în pat: „Sunt prea obosit ca să mă gândesc la Dumnezeu.” Apoi în biroul de director: „Sunt prea îngrijorat ca să mă gândesc la Dumnezeu.” La bătrâneţe, este prea istovit de ani şi de muncă şi este, bineînţeles,”prea bătrân ca să se gândească la Dumnezeu”. în sfârşit, pe piatra lui funerară, acoperită aproape complet de buruieni, se pot zări următoarele cuvinte: „E prea târziu ca să mă gândesc la Dumnezeu.”

Tot timpul îi aparţine lui Dumnezeu. El ne-a dat în administrare un anumit număr de ani şi ne poate cere socoteală de ei în orice clipă. Oamenii spun că viaţa este a lor şi că fac ce vor cu ea, uitând că viaţa nu le aparţine.

Noi păzim ziua a şaptea potrivit poruncii. Ea este ziua Domnului. Dumnezeu este stăpân peste timp şi este totodată Domnul Sabatului. El este în acelaşi timp şi stăpân peste bogăţiile noastre. Nici viaţa şi nici averile nu sunt ale noastre. Când ne stingem din viaţă, nu le putem lua cu noi. Avem destul timp pe care să-l petrecem cu Dumnezeu. Avem suficienţi bani pe care să-i cheltuim pentru El. Dumnezeu ne-a oferit din amândouă binecuvântările îndeajuns. în fiecare Sabat venim să ne închinăm lui Dumnezeu şi, prin aceasta, îi mulţumim pentru timpul pe care ni l-a dat să ne închinăm Lui. Noi am luat decizia să-L primim pe Hristos ca Domn al întregului timp de care dispunem. Nu vrem să petrecem nici măcar o secundă despărţiţi de El. Când păzim Sabatul, arătăm că nu facem ce vrem cu timpul nostru. în curând vom trece pragul veşniciei. Abia atunci vom rămâne veşnic tineri şi plini de vigoare.

Viaţa este altfel când o trăim cu Dumnezeu. Şi avem făgăduinţa că ea va continua veşnic alături de El. Când negăm faptul că timpul este al Lui, refuzăm în fond scopul Său pentru viaţa noastră. Noi suntem chemaţi să răscumpărăm vremea, să ducem o viaţă responsabilă pentru El.

Lasă un răspuns