Add any text here.

1 Corinteni 9

1Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu în Domnul?
2Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
3Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează.
4N-avem dreptul să mâncăm şi să bem?
5N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa?
6Ori numai eu şi Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm?
7Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie, şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte o turmă, şi nu mănâncă din laptele turmei?
8Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?
9În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?
10Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră grâul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.
11Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?
12Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.
13Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar?
14Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.
15Dar eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine; căci aş vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă.
16Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!
17Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată.
18Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc, şi să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.
19Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.
20Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să câştig pe Iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege); ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege;
21cu cei ce sunt fără Lege, m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos); ca să câştig pe cei fără lege.
22Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.
23Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.
24Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!
25Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.
26Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Gânduri legate de 1 Corinteni 9

După ce s-a confruntat cu o mulțime de probleme, de la sexualitate la mâncare, apostolul Pavel le reamintește credincioșilor din Corint de motivația comportamentului lor. În spatele fiecărei acțiuni ar trebui să existe un model al renunțării de sine. Acest lucru este important, pentru că cei care își asumă drepturi, greșesc. (versetul 4). În loc să-și însușească drepuri personale, ar trebui să ”rabde totul, ca să nu pună vreo piedică Evangheliei lui Hristos” (versetul 12).

În centrul problemei se află Evanghelia: ”Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” (versetul 16). Acest serviciu ar tebui făcut din proprie inițiativă. În calitate de lider creștin, le reamintește că are o responsabilitate sacră de a nu abuza de autoritatea pe care o are (versetul 18). De la versetul 19 la 23, apostolul Pavel le reamintește că un adevărat lider se focusează pe responsabilitatea de a servi. Un asemenea servitor are un spirit flexibil pentru că în serviciu nu este vorba despre a conduce, ci este vorba despre Isus ! ”Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (versetul 22).

Spiritul sacrificiului și al serviciului descris de apostolul Pavel este același spirit arătat de președintele Conferinței Generale William A. Spicer. Ceea ce mulți adventiști nu știu este că una dintre cele mai neobișnuite adunări ale Conferinței Generale s-a întâmplat în anul 1922. Biserica încerca să decidă între a-l realege pe A. G. Daniells ca și președinte al Conferinței Generale ori să îl aleagă pe W. A. Spicer, care în timp ce era prezent la adunarea Conferinței Generale i-a promis soției sale că va demisiona. Unul dintre cele mai fascinante documente din istoria adventismului este scrisoarea pe care i-a scris-o soției sale explicându-i cum a fost ales președinte al Conferinței Generale! El a încheiat scrisoare cu următoarele cuvinte: ”În regatul lui Cristos nu există poziții de onoare, ci doar poziții de servitor.” Acestea sunt cuvintele după care ar trebui să ne ghidăm când dorim să ne reamintim spiritul de sacrificiu al creștinătății.

În concluzie, apostolul Pavel ne reamintește să ”ne exersăm controlul în toate lucrurile” (versetul 25). Când avem prioritățile puse în ordine, suntem dispuși să ne disciplinăm pentru a servi (versetul 27). În această manieră facem rost de balansul care începe cu motivele noastre și care transformă fiecare aspect al vieții noastre pentru Hristos.

Lasă un răspuns