Add any text here.

1 Corinteni 8

1În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă pe când dragostea zideşte.
2Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
3Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.
4Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decât un singur Dumnezeu.
5Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”);
6totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.
7Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat.
8Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.
9Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
10Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?
11Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos!
12Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.
13De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.

Gânduri legate de 1 Corinteni 8

Apostolul Pavel se confruntă cu cele mai mari probleme în legătură cu membrii bisericii din Corint. În calitate lider a primei generații de credincioși, el se întoarce acum la problema ”lucrurilor jertfite idolilor” (verset 1). Răspunsul pare a fi clar, pentru că apostolii au interzis orice hrană oferită idolilor (vezi Fapte 15 :20, 29).

Chiar dacă acest stil de viață cerut creștinilor era bine cunoscut, Pavel îi critică pe cei care respectă regulile și nu mănâncă carnea oferită idolilor, cei care se simt bine în pielea lor și sunt mândrii de comportamentul lor. ”Dar cunoștința îngâmfă”, avertizează el (versetul 1), deoarece acești idoli sunt instrumente simple pe care Satana le folosește să creeze despărțire și răutate în creșterea spirituală (cum este scris anterior în capitolul 4). Paul folosește această controversă pentru a puncta probleme mult mai adânci despre cum ar trebui să se comporte credincioșii adevărați.

Situația îmi reamintește de o persoană vegetariană pe care am cunoscut-o la un moment dat: a examinat fiecare prânz din bisericile alăturate acceptând hrana binecuvântată și permisă. Membrii care au adus tipuri de mâncare neacceptate au fost mustrați pentru că nu au urmat așa cum se cuvine spiritual profeției (sfaturile profetice ale lui Ellen White). În calitate de pastor vegetarian am crescut preocupat de oamenii care erau la început în a cunoaște biserica, care aduceau ocazional pește și carne. Când l-am întrebat cu privire la faptul că Isus mânca și El pește, mi-a răspuns că ”Isus nu știa tot adevărul ; El nu a fost îndrumat de Spiritul Profeției.” Cu alte cuvinte, dacă Isus ar fi auzit sfaturile despre sănătate ale lui Ellen White, ar fi fost vegetarian. Îndrăzneala acestei afirmații mă uimește chiar și astăzi.

Apostolul Pavel a observat că nu hrana pe care o mâncăm ne face pe noi plăcuți înaintea lui Dumnezeu (versetul 8). În primul rând trebuie să ne clarificăm prioritățile ! Iar când o facem, când trăim o viață prin Hristos, un credincios adevărat și matur trăiește în așa fel încât să nu fie ”o piatră de poticnire pentru cei slabi” (versetul 9).

Lasă un răspuns