Add any text here.

1 Corinteni 7

1Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
2Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
3Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.
4Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.
5Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.
6Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă.
7Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.
8Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.
9Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
10Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.
11 (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.
12Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.
13Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
14Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.
15Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.
16Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta?
17Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul, şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am aşezat-o în toate Bisericile.
18Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.
19Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
20Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.
21Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.
22Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.
23Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.
24Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.
25Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare.
26Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este.
27Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.
28Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.
29Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea;
30cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.
32Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.
33Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.
34Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.
35Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.
36Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.
37Dar cine a luat o hotărâre tare, şi nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze pe fiica sa fecioară, face bine.
38Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face.
39O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.
40Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Gânduri legate de 1 Corinteni 7

Ucenicul Paul vorbește despre principiile unei căsnicii adevărate. Sexualitatea ar trebui păstrată doar în cadrul unei relații de căsnicie bazată pe dragoste (versetele 2-5). Jurămintele căsniciei sunt și ar trebui privite ca fiind sacre. Divorțul ar trebui evitat, chiar dacă unul dintre soți este necredincios. ”Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta?” (versetul 16).

Pe când mesajul creștin s-a răspândit pe noi teritorii, problema circumcizii a fost adusă în discuție în mod repetat. Pentru creștinii evrei, ritualul cricumciziei era o parte vitală a identității lor, dar în momentul care creștinismul s-a răspândit în regiuni noi, acest lucru a modificat importanța circumciziei în rândul tuturor credincioșilor. Acest fapt era văzut ca fiind neimportant pentru cei care nu erau evrei, conducând la prima criză majoră a bisericii. O mare parte dintre cercetătorii conservatori credeau că această epistolă, în mod particular, a fost scrisă de apostolul Paul după consiliul bisericii din Fapte 15, unde s-a dezbătut îndelung această problemă. Era o dezbatere foarte importantă pentru biserica din început. Acești creștini erau departe de a fi perfecți, lucru care a făcut necesară organizaea unei consilieri pe diverse teme din partea liderilor bisericii, fapt care ar fi menținut biserica împreună, în așa fel încât să se poată evita dorința de separare a anumitor grupuri.

Paul afirmă faptul că ” Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.” (verset 19). În mijlocul acestei crize, apostolul îi presează să își aducă aminte de ”chemarea” lor (verset 20), și aceea că eliberarea a fost posibilă prin Domnul nostru Isus Hristos. ”Voi ați fost cumpărați cu un preț” (verste 23). Când într-o biserică apare un conflict, soluția este să ne aducem aminte de misiunea noastră. Dacă nu, înseamnă că ne-am îndepărtat ochii de la Isus. Până la urmă, nu Isus este motivul pentru care noi avem o misiune ?

Lasă un răspuns